Escarele sunt acele leziuni interpuse între două planuri – os și pat – și se referă la o distrugere locală a pielii care apare, de obicei, la bolnavii imobilizați la pat.
Escarele iau naștere atunci când are loc compresia prelungită asupra unei regiuni proeminente, ceea ce face ca alimentarea cu sânge a zonei respective să fie diminuată. Rezultatul este moartea țesuturilor, apariția ulcerațiilor și a plăgilor deschise și foarte dureroase.
Zonele cele mai afectate sunt fesele, regiunea sacrală, călcâiele, uneori coatele, omoplații sau partea posterioară a craniului.
Tipuri de escare
Escarele pot fi clasificate în funcție de mai mulți factori, cum ar fi aspectul, reacția determinată în organism sau stadiul acestora.
Clasificarea escarelor în funcție de aspect face deosebirea dintre escarele uscate, care nu secretă lichid și escarele umede, care prezintă secreții. De asemenea, în funcție de reacțiile pe care le determină, putem face diferența dintre escarele sensibile, foarte dureroase și cele insensibile, care nu doar atât de tare.
Nu în ultimul rând, escarele sunt clasificare în funcție de stadiul în care se află:
- Escarele de gradul 1: Sunt leziuni superficiale apărute doar la nivelul pielii. Pielea nu este lezată, însă are o roșeață specifică, poate prezenta senzația de amorțeală sau o durere ușoară. Dimensiunile pot fi diverse în funcție de localizare și poate fi prezentă mâncărimea. Uneori, escarele de gradul I sunt confundate cu niște vânătăi. Dacă sunt identificate în timp util, stoparea evoluției lor se poate obține prin simpla scădere a presiunii asupra zonelor predispuse.
- Escarele de gradul 2: Denumite si „flictene”, escarele de gradul II sunt caracterizate de discontinuitate la nivelul tegumentelor. Sunt afectate epidermul și dermul, iar rana arată ca o zgârietură sau ca o bășică. Una dintre principalele caracteristici ale escarelor de gradul II este durerea, care este intensă și acompaniată uneori de usturime. Tratamentul în această etapă se poate rezuma la bandajare și supraveghere. Trebuie acordată atenție sporită datorită riscului de infecție.
- Escarele de gradul 3: La acest nivel, escarele se transformă în ulcerații profunde. Tegumentul poate chiar să acopere o parte din rană, care în interior este mult mai mare, asemănătoare unui crater. Plaga prezintă eliminări seroase, iar dacă este infectată, eliminările sunt purulente și cu miros fetid. Sistemul imunitar poate fi pus in pericol de o astfel de escară, iar tratamentul de elecție, în acest caz, este cel chirurgical.
- Escarele de gradul IV: Reprezintă forma cea mai evoluată a unei escare, întrucât ajung la mușchi și la os. Toate țesuturile moi sunt distruse, iar pacientul riscă foarte multe complicații. Plaga prezintă eliminări seroase, sang-violente sau purulente, iar culoarea ei devine întunecată. Riscul de septicemie și infecții la nivel osos este considerabil ridicat în aceste circumstanțe, iar ca tratament, intervenția chirurgicală devine o necesitate.
Cauzele escarelor și cum le putem evita
Dacă v-am convins de gravitatea acestor leziuni și complicațiile care le pot succeda, este momentul să discutăm și despre principalele cauze ale apariției escarelor. Așa cum am menționat, aceste leziuni apar din cauza presiunii ce se creează prin lipsa mișcării unui pacient. Există însă și o serie de factori care favorizează apariția escarelor, care pot fi generali sau locali:
| Factori generali | Factori locali |
|
|
După cum probabil știi deja, cel mai bun tratament, în cazul oricărei afecțiuni, este prevenția. Acest lucru se aplică și în cazul escarelor. Câteva măsuri simple de profilaxie pot ajuta un pacient să înfrunte imobilizarea mult mai ușor. Iată câteva dintre acestea:
- Schimbați poziția din două în două ore (dacă se poate și mai des, cu atât mai bine), pentru evitarea acumulării de presiune în unele zone ale corpului;
- Reduceți presiunea prin folosirea paturilor speciale cu saltele ce reduc presiune asupra pielii, perne anti-escare, aleze igienice, lenjerie specială anti-alunecare;
- Asigurați pacientului o poziție confortabilă, cu perne puse sub cap sau sub spate, care îl înalță; când așezați pacientul într-o parte, încercați să separați picioarele cu o pernă. Se folosesc rulourile, pernele pentru suport și inelele speciale pentru umere, coate, genunchi, călcâie;
- Pielea și mucoasele să fie curate și uscate, iar unghiile tăiate, pentru a nu provoca răni. Combateți incontinența de urină și de fecale. Asigurați inspecția zilnică a pielii, în special a zonelor predispuse escarelor.
- Lenjeria de corp și de pat să fie curată, uscată și să permită pielii să respire, fără cute sau firimituri.
- Se va evita iritarea, frecarea pielii. Mutarea pacientului dintr-un loc în altul (din pat în scaunul cu rotile sau în alt pat, de exemplu) se face prin ridicarea lui, nu prin tragere;
- Asigurați o alimentație calorică și o hidratare adecvată.
- Se evită spălarea pielii cu săpun dur – se va folosi săpun cu pH 5,5.
Cum tratăm escarele
În alegerea unei strategii de tratament, trebuie luat în considerare atât stadiul plăgii, cât și scopul tratamentului. Ca principiu, cu cât acționăm mai repede, cu atât tratamentul va fi mai eficient și mai de scurtă durată.
Tratamentul tradițional include:
- saltele anti-escare,
- soluții pentru curățarea plăgilor,
- debridarea enzimatică, mecanică sau chirurgicală, în funcție de stadiul escarei,
- pansamente,
- tratament antibiotic;
- tratament chirurgical;
- terapii adjuvante.
Tratamentul acestui tip de leziuni se face cu ajutorul unei abordări multidisciplinare, prin îngrijirea adecvată a tegumentelor, reducerea presiunii și aport nutrițional adecvat. Prevenirea reprezintă elementul cheie al controlului eficace al ulcerelor de presiune!
